De ce exista traditii?

De cand nu am mai scris pe blog, a venit si primavara! A fost si Martisorul, si Babele si Mucenicii, a fost si 8 Martie (Ziua Femeiii) si asa-zisa Zi a barbatului. Si cele 40 (sau 44) de pahare, si Ziua celor care nu au nume de Sfant. Am vazut si soarele si cerul albastru pentru prima data anul acesta. Pasarile s-au trezit la
viata si a inceput anul agricol.

Si povestea continua.. Am intrat in Postul Pastelui si vor urma Floriile, va veni si Saptamana Mare. De Paste vom merge la biserica sa "luam lumina" si apoi vom ciocni oua rosii si vom manca drob de miel si cozonaci. Pentru unii va veni Iepurasul cu cadouri.

Traditiile, mai mult sau mai putin crestine, mai mult sau mai putin romanesti, dau un anumit ritm vietii noastre iar pentru unii reprezinta singurul fel de manifestare a apartenentei la aceasta societate sau la viata colectiva. Sau cel putin acesta ar trebui sa fie rolul, sociologic vorbind.

Dar mai crede cineva in toate aceste traditii? Iar daca cineva le urmeaza pe toate, poate spune care este semnificatia lor si de ce exista ele? Cred ca raspunsunsurile la aceste intrebari nu mai conteaza de mult. Pentru ca nu conteaza de ce traditiile exista, atat timp cat ele ne ajuta sa ne simtim mai bine. Nu-i asa?

In jungla sociala in care traim, traditiile mi se par a fi simple festine galagioase, pretexte pentru a ne manifesta colectiv lipsa de umanitate. Nu mai exista nici un motiv pentru a ne arata umili si profunzi, nici fata de natura nici fata de valori (fie ele crestine sau nu). Nu mai exista nimic ce nu poate fi comercializat, televizat, transformat intr-un spectacol de balci, intr-un kitch.

Si in toata aceasta mlastina, exista oameni care totusi urmeaza traditiile. Ei cumparat Martisoare, ofera cadouri de Ziua Femeii, isi aleg o baba si mananca mucenici, tin postul Pastelui, merg la Biserica si apoi spun "Hristos a inviat!".
Iar imediat ce ritualul traditiei a luat sfarsit, se intorc la injuraturi, la violenta si la ura, la a se comporta urat cu persoanele din jurul lor, la a taia copaci si a murdari natura, la a-si urmari doar propriul interes in orice conditii.

In locul acestei ipocrizii, as prefera ca aceste traditii sa nu mai existe deloc. Macar atunci am accepta cu totii ceea ce suntem si am fi constienti de mlastina pe care o intretinem in fiecare zi. Nu am mai fi "obligati" de un post sau de o sarbatoare a primaverii sa fim mai buni cu ceilalti, ci am avem timp sa ne dam seama singuri de ceea ce ne face mai buni.

Macar in acest fel nu am mai folosi traditiile pentru a ne ascunde mustrarile de constiinta, slabiciunile si defectele. Si am incepe sa le infruntam.