10 mai 2011

5 minute in fiecare zi

Cred ca nu sunt singura de pe aici care are multe zile lucratoare in program incarcate pana la epuizare. Partea cea mai trista in aceasta rutina "muncitoare" nu este neaparat stresul, neuronii omorati, timpul pierdut, durerile de cap (desi si ele ajung sa insemne ceva) ci faptul ca aceasta rutina ne face sa pierdem notiunea timpului, sa ne indepartam de noi insine, de ideile si idealurile noastre. Rutina denatureaza.

Pentru mine "viata de dupa serviciu" a devenit in ultima vreme mai degraba o amintire (blogul acesta este o dovada), dar asta nu inseamna ca ma multumesc cu "viata de week-end". Oricat de bine este sa "evadezi" la fiecare sfarsit de saptamana si oricat de minunat am ajuns sa ne simtim la vederea celui mai mic petic de verde, invaluit in cer albastru si liniste, mie mi se pare insuficient.

Solutia pe care am gasit-o pentru a compensa pentru clipele pe care le-am cedat singura rutinei este sa-mi incep fiecare zi cu 5 minute de liniste - in timp ce-mi beau cafeaua in bucatarie, pe care mi le dedic doar mie si gandurilor mele. Sunt cele mai folositoare 5 minute din toate cele 1440 de minute pe care le are o zi si cele carora le datorez normalitatea aparenta de care dau dovada intr-o lume anormala si rabdarea care ma tine cel mult pana in ora 12, in fiecare zi.

E singurul moment in zi cand imi pot auzi propriile ganduri (asta dupa ce incep sa-mi functioneze rotitele, odata cu prima gura de cafea), cand pot privi cerul fara ca orizontul sa fie deturnat de mii de nori intunecati. E poate singurul moment din zi cand sunt 100% eu insami, luand o gura de aer inainte de a intra din nou in scena. A ajuns sa fie singurul moment in care stiu exact cine sunt si ce vreau. Restul clipelor sunt doar expresii ale acelui moment de sinceritate fata de mine insami.

Voi unde/cand/in ce anume va gasiti evadarea de rutina?