L-am urmarit pe Basescu la teve in aceasta dupa-amiaza, intr-o conferinta de presa cu privire la discutiile cu sindicatele si alte detalii lamuritoare cu privire la masurile de reducere a salariilor bugetarilor si a programelor de ajutor social.
Mesajul prezidential a fost cat de poate de clar si de transant: s-a ales varianta reducerii cheltuielilor bugetare fata de varianta maririi fiscalitatii. Si asta pentru ca Statul Roman are de platit peste 10 miliarde de euro datorii contractate din 2007 pana in 2009. Varianta aleasa ar fi cea mai buna pentru a iesi din criza. Acesta este argumentul in numele caruia toti Romanii ar trebui sa fie solidari si sa accepte masuri de reducere a veniturilor.
Daca nu ar fi fost adevarat, as fi considerat acest discurs o gluma foarte buna. Sau un monolog bine interpretat. Dintr-o piesa de teatru absurd. Ceea ce m-a uimit la el este felul foarte detasat in care Basescu vorbea despre niste lucruri foarte grave, despre datorii si credite nationale, despre solidaritate si trezirea la realitate. De cat cinism este nevoie pentru a vorbi despre "solidaritate" in momentul in care conduci o tara de 6 ani, implicit in ultimii 2 ani de criza fara nici o urma de masuri de redresare?
Din punct de vedere politic, discursul de solidaritate a lui Basescu nu a avut pic de credibilitate. Macar daca ar fi venit din partea unui om care se afla undeva deasupra jocurilor politice si a responsabilitatilor guvernamentale. Sau din partea unui om care a facut tot ce a putut pentru a rezolva criza economica din Romania. In schimb a fost discursul unui om care nu isi asuma nici o responsabilitate. Si in ansamblu nici macar nu a fost un apel de solidaritate. Ci mai degraba un discurs de "ridicat din umeri", de genul : "asta e situatia, descurcati-va!"
Ca sa para macar credibil, apelul la solidaritate a lui Basescu ar fi trebuit sa inceapa, dupa parerea mea, cu un minim efort de a-si cere scuze. Pentru toate greselile sau incompetentele pentru care a girat. Pentru toate esecurile si arogantele pe care si le-a permis. Pentru pretul pe care il cere parintilor si bunicilor nostri pentru a salva situatia neagra in care ne-a adus.
In altfel de conditii, nu "solidaritatea" noastra este raspunsul. Ci caderea guvernului pe care Basescu l-a numit.
Cineva are alte idei? Va rog lasati parerile voastre in comentarii.
Stii care a fost impresia mea? Ca dumnealui abia se intorsese de stiu eu unde, unde statuse vreo 6 ani, asa, si a descoperit brusc ca tara are probleme, despre care nu auzise niciodata, asa ca a fost necesar sa puna repede de un plan de rezolvare. Si atunci de unde scuze?
RăspundețiȘtergereExact! Tocmai de aceea mi se pare inadmisibil sa ai o astfel de atitudine de detasare/ relaxare in astfel de momente si in asemenea functie. Si pe deasupra sa mai si ceri ceva in momentul in care nu asumi nimic. Eu il cred ca se gandeste mai degraba la o pensie confortabila pe un vas in tari exotice, dar inca este "Presedintele tuturor romanilor"! La placinte inainte..
RăspundețiȘtergeredupa ce ca tara merge cum merge....nici macar la capitolul comunicare politica nu ne pricepem :)))
RăspundețiȘtergere