Lucrurile s-au schimbat enorm fata de acum 20 de ani. Nu stiu daca in bine sau in rau, nu vreau sa intru in aceasta discutie. Singurul lucru pe care vreau sa-l subliniez este faptul ca au ramas putine lucruri in jurul nostru (obiecte, oameni, intamplari etc.) care sa ne aminteasca de trecut, de ceea ce am trait, care sa starneasca melancolii.
Fotografiile pentru asta au fost concepute, sa creeze amintiri. Muzica este si ea tot timpul asociata cu anumite momente traite in compania ei. Dar cel mai mult si mai mult mie imi place felul in care mancarea reuseste sa ne trezeasca amintiri indepartate dar totusi atat de bine intiparite in minte, cum mirosul si gustul reusesc sa recreeze imagini, stari si decoruri intregi, cam ca o Magdalena a lui Proust.
La fel ca prajitura care l-a facut pe Marcel Proust sa scrie unul din cele mai lungi romane din istorie, pe mine ma napadesc tot felul de amintiri din copilarie si senzatii de mult uitate atunci cand se intampla sa mai dau peste:
- Paine cu unt si gem de visine la micul dejun. Impreuna cu un ceai de menta - micul dejul al copilariei mele, la bunici.
- Lapte proaspat fiert cu mamaliga - gustul vacantelor la tara, dupa o zi intreaga de joaca.
- Iaurt cu portocale - reteta proprie de iaurt cu fructe, in vremurile cand inca nu existau pe piata astfel de produse.
- Rasol de pui cu legume - mancarea in jurul careia am petrecut multe duminici in familie. Cu multa veselie si alaturi de persoane care nu mai sunt.
Mi-ar fi de-ajuns cateva din aceste gusturi pentru a retrai cu o exactitate surprinzatoare momente ale copilariei mele. As recrea decoruri, gesturi, imagini, persoane in cele mai mici detalii, intr-un adevarat roman.
Voi aveti asemenea gusturi din trecut care va trezesc amintiri specifice?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu!