16 septembrie 2012

Despre echilibru

Nu stiu daca este din cauza varstei la care am ajuns - prietenii mei mai tineri ar numi-o batranete :) - sau din cauza faptului ca in trecut nu mi-am facut niciodata vreun plan care sa treaca de varsta de 25 de ani, dar anul acesta am ajuns sa apreciez echilibrul mai mult decat alte feluri de a-ti trai viata.

Fie ca e vorba de mult discutatul echilibru dintre munca si viata personala, fie ca e vorba de echilibrul intre momentele in care trebuie sa tragi si momentele in care trebuie sa te odihnesti, echilibrul dintre a fi cel mai bun si a te bucura de timpul petrecut alaturi de cei dragi sau echilibrul dintre a face mereu performanta si a crea o atmosfera de lucru placuta in echipa in care lucrezi, in acest moment mi se pare singura cale de iesire din acest cerc vicios, incrancenat care este societatea in care traim si in care ne straduim sa avem "succes".

Nu-mi mai doresc sa ajung la destinatie - oricare ar fi fost ea - ci imi doresc sa ma abat de la drum, pe carari laturalnice, sa descopar peisaje noi, sa imi pierd timpul explorand ceva neaspteptat, sa imi croiesc singura drum prin padurea deasa.

Daca asta inseamna sa renunt la acele "reguli ale succesului" pe care toata lumea pare sa le urmeze, atunci fie. Renunt la a mai crede ca succesul inseamna sa ai cat mai multi bani, casa cat mai mare si masini cat mai multe proprietate personala, ca pentru a fi apreciat si rasplatit pentru munca ta trebuie sa dai ce-i mai bun din tine pentru firma la care esti angajat, ca pentru a fi performant trebuie sa muncesti peste 40 de ore pe saptamana si eventual si in week-end, ca succesul in cariera inseamna sa muncesti ca sclavul intr-o firma cat mai mare si cu renume, care iti va permite in cativa ani sa ajungi cat mai sus si sa iti faci vacantele in insule exotice. 

Sunt lucruri mai importante in viata. Cum ar fi timpul pe care nu il poate da nimeni inapoi sau sa te trezesti in fiecare dimineata zambind si sa faci ceea ce iti place. 

Sa pornim asadar in aventura. :)