In Bucuresti exista, cred, din ce in ce mai putine locuri autentice. Pe partea de distractie, Centrul Vechi, impreuna cu alte zone populare, se dezvolta din punctul meu de vedere, spre ceva mult prea comercial pentru a fi autentic. O astfel de abordare s-ar putea sa salveze din punct de vedere economic anumite cartiere istorice ale Bucurestiului. E bine ca exista, dar pe de alta parte toate acele baruri si restaurante, cu mici exceptii, nu se diferentiaza cu nimic de oricare altele, nu ofera nimic nou, ceva care sa-ti ramana in amintire sau macar cu o dorinta de a reveni curand. Sunt de duzina.
De aceea m-am bucurat enorm cand am re-descoperit Hanul lui Manuc. Deocamdata in zona sa mai urbana, Manuc Bistro. Un loc in care chiar poti pierde notiunea timpului, si asta pentru ca atmosfera de acolo te proiecteaza direct intr-un timp care nu mai exista: mobilier din lemn, lumina calda, obiecte vechi. Dincolo de prima impresie (aceea de bar "vintage"), locul chiar este incarcat de istorie, iar cei care lucreaza acolo se straduiesc sa te faca sa nu uiti acest lucru: muzica veche, mici recitaluri de muzica live (la pian, la chitara), chelneri din "vechea garda". Doar meniul este unul "actual", dar nu cred ca asta este un lucru esential.
Ceea ce mi-a placut cel mai mult la Manuc Bistro (ultima data cand am avut ocazia sa stau si pe terasa) este faptul ca este liniste. Linistea aceea de terasa de han face timpul sa curga mai incet si gandurile sa se cristalizeze mai bine. O oaza de liniste chiar in mijlocul furnicarului.
Si pentru ca nu am gasit nici un site al lor spre care sa va trimit, va las cu o stire si cateva fotografii care ne arata ca Hanul lui Manuc e pregatit sa-si continue istoria.
