A fi sau a nu fi social-democrat

Am auzit candva o zicala care spunea ceva de genul :"If you're not a liberal at twenty you have no heart, if you're not a conservative at forty you have no brain."

Am pus varianta in engleza ca sa nu denaturez sensul(aceasta fraza a fost spusa se pare de catre Winston Churchill si se referea la politica britanica). Acum, daca ar fi sa parafrazez pentru a adapta zicala la peisajul romanesc, as spune : "Daca nu esti liberal la 20 de ani, nu ai nici un pic de creier, daca nu esti social-democrat la 40 nu ai inima".

Am ales un mod indirect pentru a spune ca incep sa imbatranesc! Primele semne incep sa apara. Discret dar ma pun deja pe ganduri. Iar orientarea politica este unul dintre ele. Am fost si m-am considerat intotdeauna o persoana cu o viziune mai degraba liberala asupra lucrurilor. Spun mai degraba, pentru ca la noi - in spatiul politic romanesc adica - e greu sa conturezi profilul unei orientari politice fundamentate. Si asta dincolo de faptul ca ne-am pus de acord de ceva vreme - cel putin la nivel de discurs - asupra faptului ca PSD este un partid de stanga, PNL un partid de dreapta iar PDL undeva la centru-dreapta.

Nici nu mai are rost sa fac vreun comentariu pe marginea golului semantic ce se afla in spatele acestor cuvinte. In spatiul politic romanesc adica. Spun doar ca: daca la nivel lingvistic e atat de mult gol, in sfera lucrurilor concrete vidul si haosul sunt inzecite.

Acum sa povestesc si momentul care a declansat acest drum al meu spre imbatranire. Tocmai am "vizionat" ceea ce multi numesc un talk-show televizat la Realitatea TV. Dupa ce toate discutiile posibile despre plecarea lui Cristian Diaconescu din PSD s-au epuizat, urmatorul subiect pe agenda a inceput intr-un ton de genul "hai sa ne radem de ce sporuri au mai putut inventa astia din administratia locala". Toate bune si frumoase, discutia a devenit in sfarsit serioasa in momentul in care s-a constatat ca motivele economice si legale pentru care aceste sporuri exista nu sunt atat de idioate precum suna denumirile lor (de exemplu sporul de recuperare dupa
concediu sau bonificatie pentru zilele orasului).

Fara sa inteleg prea bine daca raportul care prezinta aceste sporuri "ilegale" din 2008 si 2009 va avea consecinte prea curand sau nu, se ajunge la un subiect care pe mine m-a cam descumpanit. In cadrul discutiei despre legea salarizarii unice, aflam ca aceasta lege pune de fapt ordine in felul in care se cheltuieste banul public! De exemplu... banii pe care primariile le primeau pentru plata cheltuielilor din sistemul de invatamant au fost redusi iar diferenta a fost alocata in alta parte. Consecinta: in majoritatea localitatilor din Romania in luna ianuarie nu s-au mai platit bursele sociale pentru elevi!!!

Nu vi se pare o consecinta perfect normala si mai ales "calculata" a unor masuri care se vor a fi o reforma? Reactia unui tip de la PDL care era invitat la emisiune a fost si mai normala: Primariile sunt libere sa acorde bursele sociale din alte surse de venit... Daca au aceste surse!!! Si mai ales "Statul nu poate sa sustina toate masurile sociale existente in Romania"

Cand l-am auzit ma si apucasem sa-mi imaginez ca traiesc intr-o tara gen SUA unde as putea sa inteleg de ce ar fi greu sa sustii masuri sociale ample. In acelasi timp, imi spuneam ca nici nu vad un alt motiv pentru care Statul ar continua sa existe intr-o tara daca nu sa se ocupe de ceea ce asta numeste masuri sociale.

Apoi am inceput sa ma gandesc la cei peste 1 milion de copii care nu au primit acea amarata de bursa sociala in valoare de 50 de ron dar de care cu siguranta aveau mai mare nevoie decat am avea noi toti ceilalti care platim taxe si impozite la Stat.

Da, a fost un adevarat puseu de social-democratie. Da' de-aia de baza, nu à la Vanghelie. In final, acest lucru m-a descumpanit nu pentru ca o masura guvernamentala a lovit intr-o categorie sociala asistata sa-i zicem. In fond nu sunt nici primii nici ultimii care vor suferi in Romania din cauza Statului.

M-a descumpanit pentru ca raul a fost sa-i zicem inconstient. Pentru ca a fost un efect pervers, negandit, necalculat si neluat in seama de niste oameni care cica ar trebui sa ia deciziile in locul nostru. Ma deranjeaza de fapt ca nu e decat o alta varianta a aceleasi povesti. Suntem condusi de niste oameni incompetenti, care sunt incapabili sa ia niste masuri guvernamentale pentru care sa calculeze in prealabil toate costurile sociale si toate consecintele posibile. Si totusi chestia asta nu
sperie decat pe putini dintre noi. De ce oare?

Sau poate ca a fost o pierdere calculata si atunci avem de-a face cu niste oameni foarte cinici .. dar care din punct de vedere al bunului public si al eficientei in administratie, tot niste incompetenti sunt.

In astfel de conditii, revenim la ceea ce spuneam la inceput: la ce bun daca te numesti liberal, social-democrat sau democrat-liberal? Astea nu sunt decat combinatii de 3 cuvinte luate cate 2. Sunt jocuri de cuvinte.

Propun infiintarea unui nou partid in Romania, pe alte baze decat cele 3 cuvinte mentionate mai sus. Trebuie sa fie ceva creativ si absolut original. De exemplu.. Partidul oamenilor care gandesc!

Original si mai ales rar prin Romania, nu?