Cred ca cea mai pregnanta trasatura a peisajului cotidian in care traim este agitatia.
De cum pasim in strada, suntem asaltati de zgomote, forfota, lumini, reclame, vitrine, mesaje de tot felul.
Ajungem la birou, deschidem zeci de mailuri, zeci de pagini web, conturi, aplicatii, facem zeci de taskuri, uneori in acelasi timp.
Mergem la mall, facem liste de cumparaturi, vanam promotii, vanam un loc de parcare mai bun, etichete de pret redus, obiecte stralucitoare.
Iesim in oras, cautam cu frenezie un colt de bar decorat cu gust, o masa libera, mancare buna, momente de liniste in locuri aglomerate si mereu pline.
Ne grabim sa ajungem acasa, sa ne facem comozi, sa adormim in fata televizorului, avem imagini, sunete, gadgeturi cu care ne umplem spatiul privat.
Sau cel putin asa arata multe din zilele mele. O cursa care incepe dimineata si se termina de multe ori noaptea tarziu, in somn. Imi dau seama ca este vorba de o agitatie care nu este doar zgomot de fundal, ci un stil de viata. Nu e doar un peisaj in care imi traiesc viata, ci un comportament pe care l-am adoptat, vreau nu vreau. Un stil de viata multi-tasking. Ceea ce inseamna pana la urma mai mult reflex si mai putina reflectie. Mai mult mecanism si mai putina imaginatie.
Si-atunci ce insemma pana la urma "ceva in plus"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu!