Eu cred ca problema asta cu 'civilizarea' Romaniei este pusa gresit. Solutia nu se gaseste in campanii sociale finantate de Uniunea Europeana sau in povesti spuse in jurnalele de la ora 5 (din care tragem invariabil concluzia ca ne este rusine ca suntem Romani). Ci cred ca solutia se gaseste mai degraba in aplicarea unei metode inverse. Un mic exercitiu de sugestie sau "self-fulfilling prophecy".
Principiul este simplu : daca un om este facut 'prost' in fiecare zi, timp de cateva luni in continuu, ajunge cel mai probabil sa creada singur despre el ca este prost. Un copil care este catalogat drept mediocru in anii de scoala va porni in viata cu aceasta impresie despre propriile capacitati, ceea ce ii va diminua increderea in sine si ii va limita perspectivele asupra a ceea ce ar putea face.
La fel se intampla - la scara mai mare - in societatea romaneasca. Ni se spune constant ca Romanii sunt asa si pe dincolo, ne place sa aratam cu degetul si sa gasim vinovati, e oarecum in ADN-ul nostru cultural sa ne plangem de mila si sa criticam fara sa gasim solutii.
In schimb, daca ar exista un program destul de amplu de comunicare publica care sa spuna romanilor in fiecare zi ca sunt 'civilizati' si 'bine educati' (cu exemple concrete) e posibil ca la un moment dat comportamentul asociat acestor atribute sa devina o obisnuinta, o normalitate. S-ar inversa incet obiectul 'presiunii sociale' care sta la baza celor mai multe fenomene de masa: de la smecherul caruia i se permite orice la omul civilizat pe care toata lumea il respecta. Cu totii ar trebui sa laudam exemplele pozitive din jurul nostru si sa rasplatim (social) comportamentul civilizat.
Americanii aplica aceasta filozofie de multa vreme, si lor le iese foarte bine treaba asta cu mentalitatea de invingator. Noi de ce nu am putea-o aplica pentru a elimina acest complex de "coada Europei" pe care il avem de foarte multa vreme ?
Se afișează postările cu eticheta Romanisme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romanisme. Afișați toate postările
18 septembrie 2012
28 februarie 2011
Nu dati banii pe prostii, luati sucuri la copii..
Voi cat de atenti sunteti la datele de expirare ale produselor pe care le cumparati?
De cand am patit-o de cateva ori acum cativa ani, eu sunt foarte atenta la datele de expirare ale produselor pe care le cumpar din magazine. In special la produsele perisabile, cum ar fi carnea, lactatele, produsele proaspete in general.
Ceea ce nu stiam - decat pana acum cateva zile - este faptul ca pana si Coca Cola are o data de expirare inscriptionata pe ambalaj. Dupa ce am aflat acest lucru, am inspectat mai multe sticle de suc pe care le aveam prin casa. Perioada dintre data de ambalare si data de expirare este in medie de 6 luni! Acum ca stiu acest lucru, ma gandesc de cate ori nu am baut cola sau orice fel de bauturi de genul acesta care erau trecute de perioada de expirare?! Ma gandesc numai la sutele de sticle de suc care stau in galantarele alea in strada, in soare, fara sa stie nimeni cat de des sunt ele schimbate.
Partea buna este ca exista Internet-ul. In felul asta, putem afla mai multe informatii despre data de expirare la bauturile carbogazoase. Noroc cu americanii astia ca sunt mai invatati ca noi sa puna intrebari, ca daca stateam dupa ANPC cu siguranta aflam cand era prea tarziu (apropo, complet inutil site-ul ANPC, si foarte "urat") : si anume faptul ca data de expirare la sucuri nu inseamna neaparat ca putem cumpara produsul stricat dupa aceasta data, ci pur si simplu ca sucul respectiv isi pierde din culoare si gust (cu alte cuvinte din proprietatile care ii dadeau pretul respectiv). Puteti afla mai multe aici.
Macar o veste buna pe ziua de azi.. Asta dupa ce am hotarat sa o mai raresc SI cu sucurile.
De cand am patit-o de cateva ori acum cativa ani, eu sunt foarte atenta la datele de expirare ale produselor pe care le cumpar din magazine. In special la produsele perisabile, cum ar fi carnea, lactatele, produsele proaspete in general.
Ceea ce nu stiam - decat pana acum cateva zile - este faptul ca pana si Coca Cola are o data de expirare inscriptionata pe ambalaj. Dupa ce am aflat acest lucru, am inspectat mai multe sticle de suc pe care le aveam prin casa. Perioada dintre data de ambalare si data de expirare este in medie de 6 luni! Acum ca stiu acest lucru, ma gandesc de cate ori nu am baut cola sau orice fel de bauturi de genul acesta care erau trecute de perioada de expirare?! Ma gandesc numai la sutele de sticle de suc care stau in galantarele alea in strada, in soare, fara sa stie nimeni cat de des sunt ele schimbate.
Partea buna este ca exista Internet-ul. In felul asta, putem afla mai multe informatii despre data de expirare la bauturile carbogazoase. Noroc cu americanii astia ca sunt mai invatati ca noi sa puna intrebari, ca daca stateam dupa ANPC cu siguranta aflam cand era prea tarziu (apropo, complet inutil site-ul ANPC, si foarte "urat") : si anume faptul ca data de expirare la sucuri nu inseamna neaparat ca putem cumpara produsul stricat dupa aceasta data, ci pur si simplu ca sucul respectiv isi pierde din culoare si gust (cu alte cuvinte din proprietatile care ii dadeau pretul respectiv). Puteti afla mai multe aici.
Macar o veste buna pe ziua de azi.. Asta dupa ce am hotarat sa o mai raresc SI cu sucurile.
17 februarie 2011
Viata.. cu ceva mai mult in plus?
Cred ca cea mai pregnanta trasatura a peisajului cotidian in care traim este agitatia.
De cum pasim in strada, suntem asaltati de zgomote, forfota, lumini, reclame, vitrine, mesaje de tot felul.
Ajungem la birou, deschidem zeci de mailuri, zeci de pagini web, conturi, aplicatii, facem zeci de taskuri, uneori in acelasi timp.
Mergem la mall, facem liste de cumparaturi, vanam promotii, vanam un loc de parcare mai bun, etichete de pret redus, obiecte stralucitoare.
Iesim in oras, cautam cu frenezie un colt de bar decorat cu gust, o masa libera, mancare buna, momente de liniste in locuri aglomerate si mereu pline.
Ne grabim sa ajungem acasa, sa ne facem comozi, sa adormim in fata televizorului, avem imagini, sunete, gadgeturi cu care ne umplem spatiul privat.
Sau cel putin asa arata multe din zilele mele. O cursa care incepe dimineata si se termina de multe ori noaptea tarziu, in somn. Imi dau seama ca este vorba de o agitatie care nu este doar zgomot de fundal, ci un stil de viata. Nu e doar un peisaj in care imi traiesc viata, ci un comportament pe care l-am adoptat, vreau nu vreau. Un stil de viata multi-tasking. Ceea ce inseamna pana la urma mai mult reflex si mai putina reflectie. Mai mult mecanism si mai putina imaginatie.
Si-atunci ce insemma pana la urma "ceva in plus"?
De cum pasim in strada, suntem asaltati de zgomote, forfota, lumini, reclame, vitrine, mesaje de tot felul.
Ajungem la birou, deschidem zeci de mailuri, zeci de pagini web, conturi, aplicatii, facem zeci de taskuri, uneori in acelasi timp.
Mergem la mall, facem liste de cumparaturi, vanam promotii, vanam un loc de parcare mai bun, etichete de pret redus, obiecte stralucitoare.
Iesim in oras, cautam cu frenezie un colt de bar decorat cu gust, o masa libera, mancare buna, momente de liniste in locuri aglomerate si mereu pline.
Ne grabim sa ajungem acasa, sa ne facem comozi, sa adormim in fata televizorului, avem imagini, sunete, gadgeturi cu care ne umplem spatiul privat.
Sau cel putin asa arata multe din zilele mele. O cursa care incepe dimineata si se termina de multe ori noaptea tarziu, in somn. Imi dau seama ca este vorba de o agitatie care nu este doar zgomot de fundal, ci un stil de viata. Nu e doar un peisaj in care imi traiesc viata, ci un comportament pe care l-am adoptat, vreau nu vreau. Un stil de viata multi-tasking. Ceea ce inseamna pana la urma mai mult reflex si mai putina reflectie. Mai mult mecanism si mai putina imaginatie.
Si-atunci ce insemma pana la urma "ceva in plus"?
23 ianuarie 2011
Printre nameti
In clipele in care scriu acest post, afara se desfasoara un potop. Ninge indracit, fara speranta. Asta ma face sa ma gandesc la cateva ierni aprige pe care le-am prins in copilarie. Zapada pe-atunci era motiv de bucurie: ne duceam la derdelus, puteam sa ne tavalim cat vroiam prin zapada, faceam oameni de zapada si batai cu bulgari. Si mai tarziu, zapada a ramas motiv de bucurie: din cauza nametilor, nu mai mergeam cu zilele la scoala! Va mai aduceti aminte de placerea de a chiuli de la scoala din cauza zapezii?
Ar mai fi oare o placere daca ar fi sa ni se intample la fel acum? Sa fim blocati in nameti, sa chiulim de la munca, sa fim izolati in casele noastre pret de cateva zile?
Pentru mine, daca:
- am conexiune la Internet (si electricitate evident)
- am cafea si tigari deajuns
- am cateva carti bune si necitite in biblioteca
- am provizii de mancare si ceva sticle de vin pentru asezonare. (Sa nu uitam mancarea pentru Matza - important factor psihic pentru linistea urechilor noastre)
Cred ca as putea rezista cateva zile bune in nameti, in aceste conditii. Ar fi chiar o placere. O bine meritata retragere in barlog. Fara dureri de cap, fara strazi aglomerate si urate, fara frig si drumuri istovitoare. Doar nameti pe care sa-i admir de la fereastra, din caldura casutei mele. :)
Voua v-ar placea zapada intr-un astfel de scenariu? Sau sunteti deja exaltati la peisajul de afara? Astept opiniile voastre in comment-uri, poate o punem chiar de o petitie impotriva mersului la servici cand stratul de zapada depaseste 50 de centrimetri. :)
Ar mai fi oare o placere daca ar fi sa ni se intample la fel acum? Sa fim blocati in nameti, sa chiulim de la munca, sa fim izolati in casele noastre pret de cateva zile?
Pentru mine, daca:
- am conexiune la Internet (si electricitate evident)
- am cafea si tigari deajuns
- am cateva carti bune si necitite in biblioteca
- am provizii de mancare si ceva sticle de vin pentru asezonare. (Sa nu uitam mancarea pentru Matza - important factor psihic pentru linistea urechilor noastre)
Cred ca as putea rezista cateva zile bune in nameti, in aceste conditii. Ar fi chiar o placere. O bine meritata retragere in barlog. Fara dureri de cap, fara strazi aglomerate si urate, fara frig si drumuri istovitoare. Doar nameti pe care sa-i admir de la fereastra, din caldura casutei mele. :)
Voua v-ar placea zapada intr-un astfel de scenariu? Sau sunteti deja exaltati la peisajul de afara? Astept opiniile voastre in comment-uri, poate o punem chiar de o petitie impotriva mersului la servici cand stratul de zapada depaseste 50 de centrimetri. :)
12 ianuarie 2011
Lasa-ma sa dorm..
Lasa-ma sa dorm/ La televizoooooor... Va mai amintiti de melodia celor de la Sarmalele Reci? Mie imi suna in cap de cateva zile. Si asta pentru ca imi aminteste ca odata cu venirea noului an, am capatat si o noua "obisnuinta" casnica: NO TV!
S-a intamplat intr-o miercuri. Acum 3 saptamani, inainte de Craciun. S-a oprit pur si simplu si nu a mai pornit de atunci. La televizor ma refer. Pana sa ne facem timp sa-l ducem la reparat, ne-am dat seama ca viata fata televizor este suportabila, reconfortanta chiar.
Pe timpul Sarbatorilor, el a servit cu succes pe post de suport pentru decoratiunile de Craciun. Si am ajuns la concluzia ca este o utilitate mai mare decat cea pe care o avea inainte.
Ganditi-va la toate lucrurile pe care NU le-as fi facut daca acum eram in fata lui, consumand imagini, sunete si bucati de informatie fara sens. Nu as fi avut timp sa-mi aud gandurile, sa caut o informatie cu adevarat utila, sa comunic cu cei dragi mie si cu siguranta nu as fi scris acest post!
Televizorul este o forma de sedare. Vorba poetului de la Sarmalele Reci nu este departe de adevar. Inteleg felul in care televizorul poate fi o forma de relaxare, este o activitate care te face sa uiti. Sa uiti de griji, de lipsuri, de stress, de urat si in final de tine insuti.
In schimb, iti ofera o lume magica, cu scenarii in care totul este posibil: de la rolul de salvator al omenirii intr-un film cu Bruce Willis pana la oportunitatea de a spune ceea ce gandesti (in gand!) invitatilor de la talk show-ul de la Realitatea! Si aici vorba poetului nu este departe de adevar. E bine, e un miraj peste care cu greu poti sa treci.
Noua Romanilor, ne place la televizor. Suntem un popor de oameni care iti traiesc vietile (si viata sociala) in cea mai mare parte in fata televizorului. Cred ca suntem singura tara din lume in care o Revolutie s-a petrecut mai mult la televizor decat in realitate. O tara in care Jurnalele de Stiri sunt "stiri" in sine (pentru ca doar nu vreti sa aiba si continut!). O tara in care se produc telenovele, talk-show-uri pseudo-politice, reality show-uri, vedete, stiri - LA NORMA.
Bine, nu putem singulariza. Toate practicile acestea oricum le-am luat din Occident. Acolo unde lucrurile stau cam la fel. (Puteti citi acest articol privind tendintele de consum de media in 2010 daca sunteti interesati de subiect)
Cel putin statistic, lucrurile stau la fel. In practica, cred ca lucrurile sunt mai grave in Romania. Din simplul motiv ca noi avem un fel ciudat de a interpreta si de a pune in practica ce vedem la altii. Vorba poetului..
Mie mi se pare ca suntem o natie de oameni aflati in coma. Iar intr-un peisaj cu prea putina initiativa (personala, civica sau economica) si prea putina gandire proprie, statul la televizor e un pretext la fel de bun ca oricare altul! Pentru a nu face nimic, pentru a continua in coma noastra placuta.
Voi ce parere aveti? Cat de util vi se pare televizorul si cat de mult cauzeaza?
PS: Va rog sa-mi urati succes in noul meu proiect de ne-uitat la televzor. Si o incurajare muzica:
S-a intamplat intr-o miercuri. Acum 3 saptamani, inainte de Craciun. S-a oprit pur si simplu si nu a mai pornit de atunci. La televizor ma refer. Pana sa ne facem timp sa-l ducem la reparat, ne-am dat seama ca viata fata televizor este suportabila, reconfortanta chiar.
Pe timpul Sarbatorilor, el a servit cu succes pe post de suport pentru decoratiunile de Craciun. Si am ajuns la concluzia ca este o utilitate mai mare decat cea pe care o avea inainte.
Ganditi-va la toate lucrurile pe care NU le-as fi facut daca acum eram in fata lui, consumand imagini, sunete si bucati de informatie fara sens. Nu as fi avut timp sa-mi aud gandurile, sa caut o informatie cu adevarat utila, sa comunic cu cei dragi mie si cu siguranta nu as fi scris acest post!
Televizorul este o forma de sedare. Vorba poetului de la Sarmalele Reci nu este departe de adevar. Inteleg felul in care televizorul poate fi o forma de relaxare, este o activitate care te face sa uiti. Sa uiti de griji, de lipsuri, de stress, de urat si in final de tine insuti.
In schimb, iti ofera o lume magica, cu scenarii in care totul este posibil: de la rolul de salvator al omenirii intr-un film cu Bruce Willis pana la oportunitatea de a spune ceea ce gandesti (in gand!) invitatilor de la talk show-ul de la Realitatea! Si aici vorba poetului nu este departe de adevar. E bine, e un miraj peste care cu greu poti sa treci.
Noua Romanilor, ne place la televizor. Suntem un popor de oameni care iti traiesc vietile (si viata sociala) in cea mai mare parte in fata televizorului. Cred ca suntem singura tara din lume in care o Revolutie s-a petrecut mai mult la televizor decat in realitate. O tara in care Jurnalele de Stiri sunt "stiri" in sine (pentru ca doar nu vreti sa aiba si continut!). O tara in care se produc telenovele, talk-show-uri pseudo-politice, reality show-uri, vedete, stiri - LA NORMA.
Bine, nu putem singulariza. Toate practicile acestea oricum le-am luat din Occident. Acolo unde lucrurile stau cam la fel. (Puteti citi acest articol privind tendintele de consum de media in 2010 daca sunteti interesati de subiect)
Cel putin statistic, lucrurile stau la fel. In practica, cred ca lucrurile sunt mai grave in Romania. Din simplul motiv ca noi avem un fel ciudat de a interpreta si de a pune in practica ce vedem la altii. Vorba poetului..
Mie mi se pare ca suntem o natie de oameni aflati in coma. Iar intr-un peisaj cu prea putina initiativa (personala, civica sau economica) si prea putina gandire proprie, statul la televizor e un pretext la fel de bun ca oricare altul! Pentru a nu face nimic, pentru a continua in coma noastra placuta.
Voi ce parere aveti? Cat de util vi se pare televizorul si cat de mult cauzeaza?
PS: Va rog sa-mi urati succes in noul meu proiect de ne-uitat la televzor. Si o incurajare muzica:
27 octombrie 2010
Culoarea orasului
Realizezi destul de clar aceste lucruri cand ai in cap amintirea clipelor linistite petrecute departe. Linistea este aici un element cheie. Caci fara ea nu as fi reusit sa-mi dau seama cat de mult zgomot este in Bucuresti. Un zgomot de fundal care te face sa nu-ti mai auzi gandurile, sa te pierzi in lucruri straine, sa-ti intinzi nervii la maximum pentru a-i putea mai apoi anestezia cu si mai mult zgomot.
Asadar, voua inca va mai place Bucuresti-ul? Si daca va mai place, care sunt motivele voastre? Astept parerile voastre in comments, la fel ca si idei de orase ale Romaniei in care v-ar placea sa va mutati/locuiti.
19 septembrie 2010
Colectarea selectiva
Nu stiu daca ati observat noua reclama care se afla pe toti peretii din metrouri, cel putin pe linia Dristor 2. E de fapt o campanie sociala si un concurs care are ca subiect colectarea selectiva de deseuri. De curiozitate, am intrat si eu pe site-ul concursului: Colecteazaselectiv.ro
Ceea ce m-a pus pe ganduri in primul rand a fost faptul ca nu stiam anumite lucruri despre colectarea selectiva. De exemplu, ca nu se colecteaza ambalajele de carton care au urme de resturi alimentare pe ele. Sau pahare, tacamuri si portelan. Desi site-ul nu ofera o lista completa a obiectelor care pot fi colectate, informatia mi-a starnit interesul si cred ca pentru o reusita a acestei campanii ar trebui sa se mearga mult mai mult pe latura de informare a populatiei.
In al doilea rand, cu ocazia acestei campanii, mi-am adus aminte ca in sectorul 6 si, implicit, la mine in cartier, am vazut puncte de colectare selectiva (cele 3 tomberoane colorate marcate cu: Sticla, Hartie, Plastic si Metal). Ma intreb daca sunt cu adevarat folosite. Mai mult decat atat, ma batea gandul sa ma apuc si eu de astfel de actiuni.
Ce parere aveti? Voi ati colecta deseurile selectiv pentru reciclare?
Ceea ce m-a pus pe ganduri in primul rand a fost faptul ca nu stiam anumite lucruri despre colectarea selectiva. De exemplu, ca nu se colecteaza ambalajele de carton care au urme de resturi alimentare pe ele. Sau pahare, tacamuri si portelan. Desi site-ul nu ofera o lista completa a obiectelor care pot fi colectate, informatia mi-a starnit interesul si cred ca pentru o reusita a acestei campanii ar trebui sa se mearga mult mai mult pe latura de informare a populatiei.
In al doilea rand, cu ocazia acestei campanii, mi-am adus aminte ca in sectorul 6 si, implicit, la mine in cartier, am vazut puncte de colectare selectiva (cele 3 tomberoane colorate marcate cu: Sticla, Hartie, Plastic si Metal). Ma intreb daca sunt cu adevarat folosite. Mai mult decat atat, ma batea gandul sa ma apuc si eu de astfel de actiuni.
Ce parere aveti? Voi ati colecta deseurile selectiv pentru reciclare?
3 septembrie 2010
Cancan si libertate - drepturi castigate prin lupta
Romania are probleme profunde si greu de rezolvat. Un blog in plus sau in minus care sa scrie despre asta nu va face nici o diferenta. Cu toate acestea, simt nevoia sa folosesc propriul meu de exprimare virtuala ca pe un instrument de "critica sociala". Macar sa spun ca nu am facut degeaba Stiinte Politice.
Asadar, inaugurez rubrica Românisme cu o "situatie" nu foarte ampla dar care a devenit din ce in ce mai vizibila si mai sacaitoare pentru mine in ultimele zile: tabloidele.
OK, nici macar nu e un cuvant romanesc, e imprumutat (poate nu aveau atat de mult succes daca le spunea "ziare de scandal", nu?). Cu toate astea, consumarea de astfel de "lecturi" care intra sub aceasta denumire e o practica nu raspandita, ci GENERALIZATA.
Nu am stat niciodata sa analizez cititorii care alcatuiesc publicul unor astfel de ziare. Foarte grosolan, as spune ca sunt oameni peste o anumita varsta si sub un anumit nivel de educatie. Dincolo de discutii sterile despre nivelul de educatie al poporului roman, am 2 mari probleme:
1. Cum poti sa dai banii pe asa ceva? Pe bune, daca era gratis si ma forta cineva sa ma uit, poate m-as mai fi gandit sa accept. Dar sa-mi dau din putinii bani pe care ii am in buzunar pe astfel de obiecte de "recreere" (mai ales daca sunt pensionar), e pur si simplu.. stupid.
2. Sociologic vorbind, pot sa inteleg: barbatii se uita la femei goale si la stiri despre fotbalisti, femeile cauta barfa si "stirile mondene". Cu totii sunt atrasi de senzational. DAR: chiar este asta cea mai importanta activitate cu care va ocupati timpul liber? Sau timpul pe care il "pierdeti" la metrou? Nu va preocupa faptul ca este o activitate care nu va aduce nimic important si, mai mult, risca sa va atrofieze creierul?
Acestea fiind spuse, mi-as dori ca Romanii (majoritatea lor) sa poata iesi din acest miraj al "democratiei" prost intelese si sa inteleaga faptul ca nu vor ajunge nicaieri daca nu isi pun si MINTEA la contributie. Iar mintea poate fi folosita la mai mult decat alinierea in turma, efectuarea de munca robotizata si inghitire de informatie nemestecata de la TV sau din presa.
Asadar, inaugurez rubrica Românisme cu o "situatie" nu foarte ampla dar care a devenit din ce in ce mai vizibila si mai sacaitoare pentru mine in ultimele zile: tabloidele.
OK, nici macar nu e un cuvant romanesc, e imprumutat (poate nu aveau atat de mult succes daca le spunea "ziare de scandal", nu?). Cu toate astea, consumarea de astfel de "lecturi" care intra sub aceasta denumire e o practica nu raspandita, ci GENERALIZATA.
Nu am stat niciodata sa analizez cititorii care alcatuiesc publicul unor astfel de ziare. Foarte grosolan, as spune ca sunt oameni peste o anumita varsta si sub un anumit nivel de educatie. Dincolo de discutii sterile despre nivelul de educatie al poporului roman, am 2 mari probleme:
1. Cum poti sa dai banii pe asa ceva? Pe bune, daca era gratis si ma forta cineva sa ma uit, poate m-as mai fi gandit sa accept. Dar sa-mi dau din putinii bani pe care ii am in buzunar pe astfel de obiecte de "recreere" (mai ales daca sunt pensionar), e pur si simplu.. stupid.
2. Sociologic vorbind, pot sa inteleg: barbatii se uita la femei goale si la stiri despre fotbalisti, femeile cauta barfa si "stirile mondene". Cu totii sunt atrasi de senzational. DAR: chiar este asta cea mai importanta activitate cu care va ocupati timpul liber? Sau timpul pe care il "pierdeti" la metrou? Nu va preocupa faptul ca este o activitate care nu va aduce nimic important si, mai mult, risca sa va atrofieze creierul?
Acestea fiind spuse, mi-as dori ca Romanii (majoritatea lor) sa poata iesi din acest miraj al "democratiei" prost intelese si sa inteleaga faptul ca nu vor ajunge nicaieri daca nu isi pun si MINTEA la contributie. Iar mintea poate fi folosita la mai mult decat alinierea in turma, efectuarea de munca robotizata si inghitire de informatie nemestecata de la TV sau din presa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)