In clipele in care scriu acest post, afara se desfasoara un potop. Ninge indracit, fara speranta. Asta ma face sa ma gandesc la cateva ierni aprige pe care le-am prins in copilarie. Zapada pe-atunci era motiv de bucurie: ne duceam la derdelus, puteam sa ne tavalim cat vroiam prin zapada, faceam oameni de zapada si batai cu bulgari. Si mai tarziu, zapada a ramas motiv de bucurie: din cauza nametilor, nu mai mergeam cu zilele la scoala! Va mai aduceti aminte de placerea de a chiuli de la scoala din cauza zapezii?
Ar mai fi oare o placere daca ar fi sa ni se intample la fel acum? Sa fim blocati in nameti, sa chiulim de la munca, sa fim izolati in casele noastre pret de cateva zile?
Pentru mine, daca:
- am conexiune la Internet (si electricitate evident)
- am cafea si tigari deajuns
- am cateva carti bune si necitite in biblioteca
- am provizii de mancare si ceva sticle de vin pentru asezonare. (Sa nu uitam mancarea pentru Matza - important factor psihic pentru linistea urechilor noastre)
Cred ca as putea rezista cateva zile bune in nameti, in aceste conditii. Ar fi chiar o placere. O bine meritata retragere in barlog. Fara dureri de cap, fara strazi aglomerate si urate, fara frig si drumuri istovitoare. Doar nameti pe care sa-i admir de la fereastra, din caldura casutei mele. :)
Voua v-ar placea zapada intr-un astfel de scenariu? Sau sunteti deja exaltati la peisajul de afara? Astept opiniile voastre in comment-uri, poate o punem chiar de o petitie impotriva mersului la servici cand stratul de zapada depaseste 50 de centrimetri. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu!